toti suntem umanoizi, dar nu neaparat oameni
Scris de aiurealand pe martie 16, 2008
nu doresc a intra in discutii metafizice pentru a discuta problema naturii umane. dincolo de toate propozitiile logice si de argumentatiile filozofice, esenta problemei este destul de clara. umanitatea este un scop in urmarirea careia pornim de cand ne nastem. unii devin oameni, cei mai multi insa, din pacate, se pierd pe drum preferand ignoranta. ce inseamna deci a fi om? problema exista de pe vremea anticilor greci, problema grea de altfel, pentru ca in mai mult de 2000 de ani nu am ajuns la nici un raspuns. adevarul este ca nici nu ne-am prea batut capul cu asta, am avut de-a face cu razboaie, colonialisme, economie de piata…
conceptul de om aduna in el toate trasaturile calificate drept pozitive la nivel universal – bunatate, compasiune, dorinta de cunoastere, nevoia de autodepasire, respectul pentru ceilalti, integritatea morala, si poate ca ar mai fi.
acum mai mult de 2300 de ani Platon deschidea scoala de filozofie in care se invata arta devenirii. in zilele noastre se construiesc mici robotei care au grija ca economia de piata sa prospere. renuntam treptat la invatatul de dragul cunoasterii si ne apropiem din ce in ce mai mult de un invatamant pragmatic, orientat pe profit. astfel ia nastere un sistem care reduce fiinta umana la cele mai simple caracteristici – nevoia de distractie, de status- si ii mentine nevoile in aria producerii profitului. invatamantul se integreaza deci cu succes in paradigma consumerista a interesului imediat. universitatile de astazi construiesc specialisti limitati, nu oameni… chiar daca mai sunt exceptii.
welcome to imbecilizare. 
