care tanar dintre cercul tau de cunostinte nu face o facultate? chiar si la ff sau id. cati din cei care fac o facultate o urmeaza din pasiunea pentru un anumit domeniu sau din dorinta de a sti? fara a face vreun sondaj, sunt sigur ca acestia reprezinta o minoritate scazuta- iar minoritatile nu ne preocupa, pentru ca majoritatea decide, nu?
deci, masa studentilor este formata din oameni pentru care studiul are veleitati strict practice… o facultate se cuantifica in “ce pot face dupa, si cat o sa castig”. ca o societate in dezvoltare ce suntem, una dintre pietele cele mai mari ale Europei, avem nevoie de specialisti intr-ale pietei. pietarii sunt la moda acum. pietarii invata sa faca “advertising”, “marketing”, sondaje pentru tigari, focus-grupuri pentru telenovele, si alte… chestii foarte utile pentru o societate de consum cum ne mandrim ca suntem. uitati-va putin prin anunturile de pe e-jobs – asistent manager, impartitor de fluturasi, lucrator comercial, operator sondaje… iar pentru crema studentimii, programul work and travel care te poate ajuta sa devii specialist in intorsul hamburgerilor. hai frate… pentru asta am facut o facultate?
deoarece competitivitatea pietei “libere” s-a extrapolat si in cazul mediului academic, unii respectabili profesori trateaza invatamantul ca si cum ar fi o mica afacere, care la sfarsitul anului trebuie sa detina un bilant contabil pozitiv. pentru asta, trebuie sa coordoneze cererea cu oferta in cadrul pietei de invatamant superior. cu alte cuvinte, ce se cere de catre majoritate, asta se ofera. advertising, marketing, sondaje pentru tigari… pentru asta se face o facultate. ma intreb de ce nu renunta la facultate si nu organizeaza companiile traininguri? e cam aceasi treaba.
in fine, sa-i lasam pe consumeristi in pace, ei cu treaba lor, noi cu treaba noastra, doar e democratie, ai fi tentat sa zici. doar ca, democratia la noi inseamna dictatura majoritatii asupra minoritatii. si cum minoritatile nu sunt importante decat daca au un partid ce scoate constant 12%, respectabilii gandesc invatamantul romanesc in termeni de “profit” si “pierdere”, unde profit inseamna a urmari “trendul” pietei, iar pierderea reprezinta urmarirea unui invatamant superior de calitate. ce-i gresit aici?
in primul rand… invatamantul este o institutie publica, care serveste intereselor publice de a educa poporul, iar invatamantul superior are rolul important de a asigura oameni bine pregatiti care sa regenereze patura elitelor…adica sa conduca tara. iar din cate stiu, tara asta nu se cheama sc. Romania sa., si poporul inseamna si altceva decat o piata de desfacere.
apoi, persoana care conduce o institutie publica nu este director de supermarket care vinde invatamant ieftin, repede si prost. refuz sa inteleg de ce se renunta la calitate in favoarea cantitatii. sunt multi studenti, dar de ce sa standardizam totul astfel incat elementele valoroase sa se piarda in multime si sa nu fie descoperite? in final, dupa ce termini facultatea, te trezesti intr-o inflatie de diplome. valoarea unui ciclu universitar este recunoscuta de o bucata de hartie, care se pierde in marea de nulitati care au terminat in aceeasi promotie cu tine. toti sunt specialisti pe hartie, de fapt sunt multi si prost pregatiti.
paradoxul facultatii mele – chiar daca invat despre sociologia militans, putini profesori fac asa ceva. nu e dubios?
