“Until they become conscious they will never rebel, and until after they have rebelled they cannot become conscious.”
George Orwell,1984
ignoranta duce la o viata de cartita afundata intr-un intuneric total. o viata in care libertatea umana se reduce la libertatea de a alege intre Puma si Converse, intre KFC si McDonalds, intre Raduleasca si Andreea Marin. intre Basescu si Nastase. ignoranta este inoculata de catre sistem, dar individul este cel care o accepta. sistem – ansamblu de cartite care se conduc unele pe celelalte, avand grija ca nici una sa nu se abata (plastic spus).
si asa ajungem in marea groapa a gandirii in care este foarte usor sa cazi, dar din care e foarte greu sa iesi. te afunzi in ea pentru ca este usor sa te complaci in realitatea cosmetizata. este usor sa te lasi condus de altii, sa iti subordonezi vointa si constiinta altcuiva. tocmai de asta unii oameni prefera sa ramana cartite si sa mareasca groapa in care se afunda, pentru ca nu observa ca propria realitate este una intoarsa cu susul in jos.
principiul democratic nu functioneaza intr-o societate formata in majoritate de cartite. poporul nu se poate guverna pe sine deoarece ii lipseste acea constiinta asupra propriei persoane. o cartita va fi intotdeauna condusa fara prea mare efort pentru ca nu este in stare sa isi articuleze o pozitie, nu va sti niciodata ce doreste de fapt, in afara de nevoile imediate. mii de cartite au fost in piata unirii sa se hlizeasca la bradul imens; s-au calcat in picioare, au transpirat la comun, s-au impins… si pentru ce? la asta ma refer, la inutilitatea actiunilor cartitei, care prin definitie este un tip uman nefolositor, care in urma mortii sale nu lasa decat un morman de deseuri nefolositoare.
societatea consumerista este pe buna dreptate vinovata de limitarea omului prin suprimarea sensului existentei. bine, rai-ul nu mai este o destinatie de vis la care sa ne asteptam ca ajungem dupa moarte… dar atunci ce ramane de facut? sa ne potolim toate poftele aici si acum caci oricum vom muri. in fuga grabita spre inavutire, spre “visul american” – care a fost exportat peste tot in lume, ne-am pierdut compasul, iar acum orbecaim in cautarea unui sens. cine ne da sensul asta? hollywood-ul? coca-cola? tariceanu? oana zavoranu?
