bai libertarienilor…

pofta mare! in america, tara tuturor posibilitatilor au crescut neasteptat vanzarile la conservele cu carne. poate pentru ca nu conteaza cat de sanatoasa este mancarea atata timp cat iti mai raman bani sa platesti ratele la banca sa nu-ti pierzi casa. visul american doare cateodata. am avut ocazia deosebita sa ascult intr-o emisiune rfi doi libertarieni care acum, in mijlocul crizei neo-liberale argumentau castigurile nebanuite ale doctrinei lor. privatizarea fara exceptie si statul minimal, fara masuri coercitive – deci statul unde mai este?- erau scopurile celor doi ilustrii ganditori. laudabil, extraordinar, grozav, sunt cu totul de acord cu ei, doar ca premisa de la care pornesc este total gresita si atat de neconforma cu realitatea. ideea de baza pe care se cladeste intregul esafodaj al argumentarii este ca lasat liber, nesupravegheat, orice om va face ceea ce este moral, drept, ghidat de doar propriul interes. nu cred ca mai este nevoie sa conving pe cineva ca exista acea “exceptie” care rastoarna ipoteza. nu poti lasa la mana unor persoane oarecare activitati de care depinde bunul mers al societatii. am ajuns la concluzia ca din moment ce statul modern democratic este o emanatie a poporului (mai mult sau mai putin ideal) starea actuala nu poate fi schimbata in bine prin renuntarea la stat, ci prin imbunatatirea lui. da, este plin de hibe, este greoi, birocratic, samd, dar serveste cetateanul – cel putin constitutional. pe cand o corporatie este eficienta, isteata, orientata pe scopul profitabil, dar cui serveste? daca statul ar construi o scoala intr-o zona defavorizata, intr-un invatamant privatizat asta ar fi impotriva liniei de profit, caci oamenii din zona defavorizata nu au destui bani sa plateasca invatamantul particular. daca statul nu are  servicii de calitate ar trebui sa si le imbunatateasca, nu sa le vanda pe degeaba.

oamenii care sustin ca politica nu e treaba lor ar trebui sa se gandeasca mai bine si ar ajunge la concluzia ca in statul democratic politica e treaba tuturor. dar nu politica senzationalului si stupidului, ci a implicarii directe a  cetatenilor, nu doar odata la 4 ani (si atunci fara cunostinta de ce se intampla). dar pentru asta trebuie sa fie educati in spiritul implicarii social-politice, trebuie sa realizeze ca universul lor nu inseamna doar contactele sociale imediate -serviciu, familie- si ca sunt parte dintr-un sistem foarte complicat care are nevoie de fiecare pentru a functiona in beneficiul nostru.

ghid de liber-cugetare

cate din hotararile noastre sunt luate constient, si cate trec prin cortex fara a fi procesate? libertatea pe care cineva o are inseamna in fapt responsabilitatea individului pentru actiunile sale. chiar daca la noi nu se mai poate vorbi despre dictatura si despre guvernarea prin teroare, nu cred ca oamenii de acum sunt cu mult mai liberi decat cei de acum 19 ani. de fapt, in locul comunismului s-a asezat capitalismul. de democratie adevarata deocamdata nu poate fi vorba, pentru ca pentru asta ai nevoie de cetateni. cetatenii sunt oameni interesati de “cetatea” lor, care nu se limiteaza la a susoti pe la colturi, ci se implica activ in treburile “cetatii”.

DAR, noi avem moda. cand scriu “moda”, ma refer la insusirea inconstienta a unei atitudini, a unui curent de gandire. inseamna sa faci ceva fara a sti de ce. procesul de insusire a modei functioneaza ca atunci cand o turma de oi isi urmeaza ciobanul. nu stiu unde merg, nu stiu de ce merg, dar toata lumea merge incolo, ciobanul (conducatorul respectat al turmei) merge incolo, deci acela este drumul cel bun. i-am putea zice “imitatia majoritatii”. ciobanu este trend-setter-ul.

omul este animal social. Nu frate! oaia este animal social! omul este constient! dintre cel care face ca ceilalti doar pentru a fi in rand cu lumea si cel care este pe deplin constient de actiunea lui, primul este o oaie, iar al doilea, om.

bradul imens de la unirea… nici la Revolutie nu au fost atatia oameni in strada. s-au calcat in picioare, s-au injurat, au stat prinsi intre oameni si oameni, oameni si masini, rauri de oameni, fara pic de scapare, isterie capitala. de ce? oamenii aia s-au gandit inainte sa vada bradul artificial din fier?

toata lumea merge, hai si noi. toata lumea si-a luat, hai si noi. toata lumea … hai si noi.

apoi mai este manipularea… cand ciobanul isi da seama de influenta pe care o are. gandirea critica nu se invata nici in scoli, nici in licee, iar in facultati nu este incurajata. de mici am invatat ca e mai bine sa “go with the flow” decat sa inoti contra-curentului. chestionarea ordinii “firesti” este buna daca are loc in medii controlate si capata forme cat mai abstracte.

persoanele care protesteaza fara a sti de ce, sau oile rebele. “oamenii aia protesteaza, hai si noi, ca e cool sa protestezi”. protesteaza de dragul socializarii si eventual al distrugerilor, nu pentru a schimba pozitiv societatea.

important este sa faci ceva doar daca esti convins ca vrei sa faci. apoi, daca faci ceva, trebuie sa fii responsabil si sa iti asumi consecintele. libertatea nu poate fi conceputa decat limitata constient si din propria initiativa. libertatea absoluta se refera la autoimpunerea unor limite. AUTOIMPUNERE! gandeste-te un moment la conceptul asta

in rest, “faci ce faci, dar stii ce faci” 

toti suntem umanoizi, dar nu neaparat oameni

nu doresc a intra in discutii metafizice pentru a discuta problema naturii umane. dincolo de toate propozitiile logice si de argumentatiile filozofice, esenta problemei este destul de clara. umanitatea este un scop in urmarirea careia pornim de cand ne nastem. unii devin oameni, cei mai multi insa, din pacate, se pierd pe drum preferand ignoranta. ce inseamna deci a fi om? problema exista de pe vremea anticilor greci, problema grea de altfel, pentru ca in mai mult de 2000 de ani nu am ajuns la nici un raspuns. adevarul este ca nici nu ne-am prea batut capul cu asta, am avut de-a face cu razboaie, colonialisme, economie de piata…

conceptul de om aduna in el toate trasaturile calificate drept pozitive la nivel universal – bunatate, compasiune, dorinta de cunoastere, nevoia de autodepasire, respectul pentru ceilalti, integritatea morala, si poate ca ar mai fi.

acum mai mult de 2300 de ani Platon deschidea scoala de filozofie in care se invata arta devenirii.  in zilele noastre se construiesc mici robotei care au grija ca economia de piata sa prospere. renuntam treptat la invatatul de dragul cunoasterii si ne apropiem din ce in ce mai mult de un invatamant pragmatic, orientat pe profit. astfel ia nastere un sistem care reduce fiinta umana la cele mai simple caracteristici – nevoia de distractie, de status- si ii mentine nevoile in aria producerii profitului. invatamantul se integreaza deci cu succes in paradigma consumerista a interesului imediat. universitatile de astazi construiesc specialisti limitati, nu oameni… chiar daca mai sunt exceptii.

 welcome to imbecilizare.