tembeliziunea romaneasca te loveste fix in fata cu moderatoarele lu’ peste care isi dau aere de justitiare si fac mutre de gogonele si cu toti cretinii adunati din tarcul politic mioritic care se injura intre ei. ce-mi pasa ca un idiot a injurat o proasta? ce ma intereseaza? in schimb ma intereseaza ce se intampla cu eficientizarea din sistemul public, ce se intampla cu rompetrol care va ajunge kaz-petrol si ce se intampla cu “lupta impotriva coruptiei”.
stiristii nostrii au mare grija sa nu bage batul prea adanc in balegar. e de ajuns o aluzie, o vorba in vant fara nici o proba, ceva de genul “ai grija ca nu vrei sa intrii in colimator”. in toti anii astia nu am vazut nimic in afara de latraturi in fata camerelor de filmat. nici un corupt judecat, nici un cap mafiot important inchis zeci de ani, iar de vreun judecator corupt n-am auzit macar sa fie dat afara, nu inchis. nu. “cainele de paza al democratiei” e dresat bine si latra la comanda, dar nu musca niciodata. si iar intreb: ce dracu invata astia de la jurnalism? unde sunt investigatiile, si unde sunt stirile adevarate?
daca circ macar avem din belsug, ar trebui sa fie si painica, altfel se razbuna poporul. da de unde, el e prea ocupat sa caste gura la grozaviile de pe sticla, “sa se rada” ca si in parlament e la fel ca pe maidan si ca toti astia la costum sunt niste tarani. si ii voteaza din nou. bravo, bai, romanica, ai tara care-o meriti!
ce silosi sunt toti hraparetii care vor ei sa fie pe locul I. mai tineti minte din scoala generala… tot timpul copiii care vroiau cu orice pret sa fie ei primii in orice erau niste retarzi care enervau pe toata lumea. parca asa sunt si ilustrii nostrii oameni politici din lumina reflectoarelor: niste primadone care nu gresesc niciodata, care dau vina pe altii, si care atunci cand cineva face ceva bine, dupa ei tot prost este. pentru ce? sunt asa de previzibile reactiile lor… tocmai pentru ca nu au coloana vertebrala se misca unde sufla vantu’
…propun sa inceapa sa se tina cursuri de “verticalitate” inca din gradinite
nu ma uit la otv, nu m-am uitat la “monica show” pe b1, evit tampeniile din tabloide, emisiuni de scandal… si cu toate astea observ ca nu pot scapa de asemenea deseuri ale societatii. de unde pana unde ajung sa o vad pe femela lui columbeanu intrand in politica? de ce ea si nulitatea de meir intra cu toata forta in jegul asta de politica romaneasca? oameni normali nu exista in tara asta? din toata romanica noastra, cum se face ca nu mai este promovat nici un om politic capabil, si ni se indeasa pe gat toate porcariile oteviste?!
becali, vadim, vanghelie, adrian minune… acum monica si nati meir?! trebuie sa facem ceva… o miscare sociala care sa reprezinte vointa celor care nu se regasesc in clasa politica de acum, si sa arate ca are forta necesara sa zica STOP!
am ramas perplex cand am vazut asa ceva pe realitatea. daca pe dubiosul om de afaceri nati meir il inteleg (element alogen care n-are nici o treaba), nu ii inteleg pe cei care il sprijina. oare crede cu adevarat cineva in el? daca este asa, atunci ori sunt foarte idioti, ori foarte corupti moral. indiferent, ei nu au dreptul sa se planga ca tara merge prost, pentru ca au tara pe care o merita.
extrapoland, cum sunt cei care i-au votat pe becali, vadim, samd? cand oamenii o sa isi aleaga reprezentantii pe alte principii decat pana acum, atunci se va schimba ceva. vina ca suntem condusi de incapabili si de corupti este una colectiva, nu doar a reprezentantilor.
cum se face ca de cateva zile cele doua posturi de stiri din aiurealand vorbesc despre acelasi lucru? si cum se face ca “specialistii” invitati sunt cand la antena3, cand la realitatea? nici macar cutremurul din italia nu se bucura de atata interes mediatic… e ceva foarte dubios la mijloc.
ati vazut filmul romanesc “Ticalosii“? viata seamana mult cu filmul
de ce becali e prezentat ca un “om de afaceri” cand el e de fapt un interlop cu marar? a vazut careva cum arata “clanul becali“? parca nu se deosebesc cu nimic de smecherii de cartier care sparg seminte la coltul blocului, stau in garsoniere si se plimba cu audi q6. sa-mi spuna mie cineva ca asa anturaj are un om de afaceri respectabil. becali imi aduce aminte de mafiotii italieni din america. … om de afaceri… imi vine sa rad isteric.
…dar! multi dintre oamenii cu capul pe umeri considera ca locul lui becali e la “bulau”, dar pentru lucruri cu adevarat importante, pentru evaziune fiscala, pentru afaceri dubioase cu terenuri, pentru mita, pentru coruperea unor oficiali. dar pentru ce se face atata tam-tam: ca si-a recuperat masina de la niste hoti bine-cunoscuti si recidivisti…. iar imi vine sa rad isteric
si popoviciu, alt miliardar de carton… paseste victorios. nu e dubios ca becali a fost arestat la cateva ore dupa ce a demascat in direct afacerile lui popoviciu? tot circul asta ne arata o caracatita intinsa peste asa-zisul stat de drept si nu numai. si presa ce face? intoxica opinia publica facand imaginea sa para foarte neclara, in timp ce placinta se imparte in culise. cineva a incercat sa ridice o haltera prea grea.
e toata povestea asta mai mult decat o razbunare intre doi mafioti influenti? democratia noastra e de fapt un fel de republica feudala?
8 aprilie edit: cand situatia revolutiei din chisinau intereseaza pe toti romanii, pe realitatea se vorbeste despre cazul becali in continuare…
Se cheama curatenia sistemului. Se cheama aruncarea balastului. Se cheama urmarirea competentei in locul nepotismelor. Se cheama starnirea indignarii in randul oamenilor obisnuiti care invata sa se organizeze pentru a se face auziti. Se cheama restructurarea sistemului care a construit premisele crizei. Se cheama constientizarea ca traim intr-o lume de carton, bazata pe o perpetua crestere aiuristica. Se mai numeste si schimbarea de nevoie, nu de dragul schimbarii.
Ma bucur ca este criza pentru cei care au cumparat terenuri, si au sperat ca le vor vinde fara a investi nimic la preturi de 10 ori mai mari. Ma bucur ca a venit criza pentru zidarul care si-a cumparat cu rate o masina de 20 de mii de euro. Ma bucur ca in sfarsit se va pune accent pe dezvoltarea agriculturii si se vor face investitii in infrastructura. Ma super bucur ca lumea e mai dramuitoare cu banii si nu se mai duce sa-si faca credite cu buletinul sa-si cumpere televizor cu plasma.
era o poveste cu o buturuga pusa in mijlocul drumului care era ignorata de toti trecatorii, chiar daca se impiedicau de ea. dadeau cu piciorul in buturuga, scapau un “ah!” si plecau mai departe total indiferenti. imi dau seama ca expresia “ce sa-i faci, asta e” este foarte raspandita pe la noi. exista acolo, in inconstientul colectiv, o stare de lehamite si inutilitate care se aseamana cu “ochelarii” pe care ii poarta caii.
gregarii, sau oamenii care nu traiesc decat in spiritul turmei, sunt cei care sunt nemultumiti dar cu toate astea prefera sa taca malc, sperand sa existe cineva totusi care sa “dea buturuga din drum”. frica asta de actiune generalizata ma face sa ma intreb cum de au putut iesi in ‘89 in strada atatia oameni? aproape 20 de ani de atunci si frica de a te ridica si a spune “nu-mi convine chestia asta” tot a ramas. si uite asa se perpetueaza un sistem infect.
prinsi in lucrurile mici de zi cu zi uitam sa vedem imaginea de ansamblu. cu fiecare concesie pe care o facem, cu fiecare “ce sa-i faci” pe care il spunem in gand, acceptam inca o hiba in sistem si de fapt ne dam acceptul pentru ea prin incapacitatea de a lua atitudine. in loc ca fiecare om sa-si aduca aportul in imbunatatire, de obicei se intampla pe dos.
poate ca este o urmare a unei copilarii in care episoadele deprivarii de diverse lucruri erau obisnuite. poate ca o gena determina daca iti vei petrece viata incercand sa acumulezi cat mai mult din orice exista. poate ca este doar o incercare inutila de a umple un gol interior prin proprietati materiale, dar paradoxal, alimentand golul acesta se hraneste si devine din ce in ce mai mare, iar dorinta de a poseda mai mult creste exponential. unii ar fi multumiti sa aiba un standard de viata acceptabil – o casa ok, o masina ok, un cont in banca pentru a porni poate o afacere din pasiune pentru ceva, poate pentru zile negre. altii nu sunt multumiti deloc. nici cu 10 masini, nici cu 10 case… prin definitie lacomia este ceva infinit, care consuma intr-un ritm crescator. valoarea consumerismului este lacomia. dorinta de a cumpara, de a avea, de a consuma, de a avea mai mult. dezumanizarea consumeristului il reduce pe acesta la 2 gauri – una de intrare, alta de iesire. manifestul lui Descartes “gandesc, deci exist” este transformat hidos intr-un “consum deci exist”.
ma uit in jur si vad peste tot semnele lacomiei. actul dobandirii a devenit un scop in sine, iar usurinta cu care unii “oameni de afaceri” dobandesc averi intregi folosind diverse tertipuri scade valoarea banilor. ce fac cu banii astia multi? isi cumpara nimicuri pentru a-si demonstra valoarea cantarita in aur si locul in ierarhia lacomilor. si pentru ca nu reusesc sa se minta singuri ca valoreaza si altceva decat doua gauri, aleg sa dobandeasca si mai multe nimicuri. ar trebui notat ca lacomia nu se raporteaza decat la vecini si la cei care au mai mult.
ne-am socializat cu lacomia la rang de valoare. pe cei mai lacomi ii punem pe primele pagini ale revistelor si ii laudam, le facem topuri. acestia aleg sa traiasca singuri, departe de restul comunitatii din care fac parte. ni s-a inoculat ca nu datoram nimanui nimic pe acest pamant, si ca fiecare isi este siesi zeu. nu am invatat la scoala ca oamenii si legaturile dintre ei sunt cel mai de pret lucru. orice actiune care ia ceva de la comunitate pentru beneficiul unei singure persoane ce refuza sa-l imparta cu ceilalti poate fi considerat furt. cine se foloseste de munca platita ieftin iar din profitul astfel rezultat isi cumpara un porsche ar trebui blamat, nu ridicat in slavi. altfel ar sta situatia daca ori si-ar plati muncitorii mai bine, ori ar investi in crearea de alte locuri de munca. lacomia insa impiedica solutia morala. .. doar o viata avem si de aia sa ne batem joc, nu ne pasa ca lasam gunoaie in urma
ai reusit cu succes sa te strecori pana la finnish, iar eforturile tale subumane de a termina o facultate cu orice pret ti-au obtinut diploma mult ravnita. si palaria de absolvent. si multe nume noi in lista de messenger. si cateva cuvinte in plus in vocabular. si in cele mai multe din cazuri… cam atat. cred ca esti tare nerabdator sa te imbarci in aventura vietii tale: sa lucrezi intr-un gigant multi-national sau sa dai lovitura intr-o institutie de stat in care sa nu faci nimic si banii sa curga gramada. nu esti inca hotarat ce cale sa apuci in viata? poti sa faci ce fac si ceilalti 80% dintre nehotarati si sa continui cu masterul. cum iti alegi masterul? dupa gramada sau dupa cum suna. unde e gramada mai mare, sau suna mai bine, du-te si tu, sigur va iesi ceva din exploatarea instinctului gregar pe care bine il ai dezvoltat. daca ai gresit masterul nu-i nimic, oricum ai o diploma care atesta ca esti super-calificat pentru ceva. te indoiesti totusi ca vei reusi in lumea reala? toata lumea reuseste sa se descurce intr-un fel sau altul. nu te extenua prea mult, doar mai trebuie sa te si distrezi. ce-ai invatat din anii de facultate? baruri, bodegi, cluburi, si cum sa copiezi. ne bucuram ca pe viitor vom beneficia de cunostintele tale vaste. in definitiv asta este facultatea, o perioada a distractiilor si a pregatirii pentru functia de robot jovial executant. ma intreb, masterul ce este pentru tine?
secventa face parte din filmuletul de 20 de minute despre consumerism si in ce fel afecteaza mediul social, politic, inconjurator. legaturile dintre exploatarea resurselor, productie, distributie, consumator si aruncarea bunurilor sunt prezentate in ansamblu, reusind sa creeze o idee despre cat de ineficient este modul actual de consum. o idee interesanta este cea de “externalizarea costurilor”, in filmulet (cel integral) nu este explicata foarte bine. poate cineva care se pricepe la macroeconomie si circuitul bunurilor la nivel global ar putea incerca sa ne zica mai multe.
e un filmulet interesant, o perspectiva critica a speciei Homo Consumis si a civilizatiei sale.
“Until they become conscious they will never rebel, and until after they have rebelled they cannot become conscious.”
George Orwell,1984
ignoranta duce la o viata de cartita afundata intr-un intuneric total. o viata in care libertatea umana se reduce la libertatea de a alege intre Puma si Converse, intre KFC si McDonalds, intre Raduleasca si Andreea Marin. intre Basescu si Nastase. ignoranta este inoculata de catre sistem, dar individul este cel care o accepta. sistem – ansamblu de cartite care se conduc unele pe celelalte, avand grija ca nici una sa nu se abata (plastic spus).
si asa ajungem in marea groapa a gandirii in care este foarte usor sa cazi, dar din care e foarte greu sa iesi. te afunzi in ea pentru ca este usor sa te complaci in realitatea cosmetizata. este usor sa te lasi condus de altii, sa iti subordonezi vointa si constiinta altcuiva. tocmai de asta unii oameni prefera sa ramana cartite si sa mareasca groapa in care se afunda, pentru ca nu observa ca propria realitate este una intoarsa cu susul in jos.
principiul democratic nu functioneaza intr-o societate formata in majoritate de cartite. poporul nu se poate guverna pe sine deoarece ii lipseste acea constiinta asupra propriei persoane. o cartita va fi intotdeauna condusa fara prea mare efort pentru ca nu este in stare sa isi articuleze o pozitie, nu va sti niciodata ce doreste de fapt, in afara de nevoile imediate. mii de cartite au fost in piata unirii sa se hlizeasca la bradul imens; s-au calcat in picioare, au transpirat la comun, s-au impins… si pentru ce? la asta ma refer, la inutilitatea actiunilor cartitei, care prin definitie este un tip uman nefolositor, care in urma mortii sale nu lasa decat un morman de deseuri nefolositoare.
societatea consumerista este pe buna dreptate vinovata de limitarea omului prin suprimarea sensului existentei. bine, rai-ul nu mai este o destinatie de vis la care sa ne asteptam ca ajungem dupa moarte… dar atunci ce ramane de facut? sa ne potolim toate poftele aici si acum caci oricum vom muri. in fuga grabita spre inavutire, spre “visul american” – care a fost exportat peste tot in lume, ne-am pierdut compasul, iar acum orbecaim in cautarea unui sens. cine ne da sensul asta? hollywood-ul? coca-cola? tariceanu? oana zavoranu?
de ce becali e prezentat ca un “om de afaceri” cand el e de fapt un 
Se cheama curatenia sistemului. Se cheama aruncarea balastului. Se cheama urmarirea competentei in locul nepotismelor. Se cheama starnirea indignarii in randul oamenilor obisnuiti care invata sa se organizeze pentru a se face auziti. Se cheama restructurarea sistemului care a construit premisele crizei. Se cheama constientizarea ca traim intr-o lume de carton, bazata pe o perpetua crestere aiuristica. Se mai numeste si schimbarea de nevoie, nu de dragul schimbarii. 
era o poveste cu o buturuga pusa in mijlocul drumului care era ignorata de toti trecatorii, chiar daca se impiedicau de ea. dadeau cu piciorul in buturuga, scapau un “ah!” si plecau mai departe total indiferenti. imi dau seama ca expresia “ce sa-i faci, asta e” este foarte raspandita pe la noi. exista acolo, in inconstientul colectiv, o stare de lehamite si inutilitate care se aseamana cu “ochelarii” pe care ii poarta caii.
poate ca este o urmare a unei copilarii in care episoadele deprivarii de diverse lucruri erau obisnuite. poate ca o gena determina daca iti vei petrece viata incercand sa acumulezi cat mai mult din orice exista. poate ca este doar o incercare inutila de a umple un gol interior prin proprietati materiale, dar paradoxal, alimentand golul acesta se hraneste si devine din ce in ce mai mare, iar dorinta de a poseda mai mult creste exponential. unii ar fi multumiti sa aiba un standard de viata acceptabil – o casa ok, o masina ok, un cont in banca pentru a porni poate o afacere din pasiune pentru ceva, poate pentru zile negre. altii nu sunt multumiti deloc. nici cu 10 masini, nici cu 10 case… prin definitie lacomia este ceva infinit, care consuma intr-un ritm crescator. valoarea consumerismului este lacomia. dorinta de a cumpara, de a avea, de a consuma, de a avea mai mult. dezumanizarea consumeristului il reduce pe acesta la 2 gauri – una de intrare, alta de iesire. manifestul lui Descartes “gandesc, deci exist” este transformat hidos intr-un “consum deci exist”.
“Until they become conscious they will never rebel, and until after they have rebelled they cannot become conscious.”